Principalele verigi tehnologice la cultura cerealelor paioase

Principalele verigi tehnologice la cultura cerealelor paioase

1. Rotatia culturii

Este necesar a se asigura un asolament de 3 – 4 ani, pentru a preveni infestarile cu boli si daunatori.

Se vor utiliza premergatoare, ideale fiind rapita si culturile de leguminoase, si medii, floarea soarelui, sfecla, hibrizi timpurii si semitimpurii de porumb. Se evita porumbul (adevarata banca de gene pentru fuzarioza), mai ales in anii de cultura ploiosi si la soiurile sensibile. La fel, se evita porumbul tardiv si de siloz, precum si sorgul, deoarece se intarzie pregatirea terenului si semanatul intr-o epoca optima. Efectele rotatiei culturii se vor remarca in sporuri insemnate de productie (in functie de premergatoare): 1500 – 1700 kg/ha.

2. Fertilizarea

Consumul specific de elemente nutritive pentru o tona de boabe + productia secundara (paie, radacini): N = 25 kg, P2O5 = 10 – 12 kg, K2O = 25 – 30 kg. Pentru o productie de 5 – 6 to/ha: N = 120 kg, P205 = 50 – 60 kg, iar pe solurile sarace in potasiu K2O = 50 – 60 kg.

In toamna, dupa rapita si leguminoase, se pot aplica 20 – 30 kg N, 40 – 50 kg P2O5, 40 – 50 kg K2O (pe solurile sarace), iar dupa floarea-soarelui, porumb si sfecla se maresc dozele: 40 – 60 kg N, 50 – 70 kg P2O5, 50 – 70 kg K2O.

Primavara

Trebuie sa tinem cont de importanta aplicarii fractionate, pentru ca se evita pierderile si asiguram hrana atunci cand este nevoie. La desprimavarare, nu prea devreme, trebuie sa aplicam 40 – 50 kg N, pentru a stimula pornirea in vegetatie si dezvoltarea egala a fratilor. La orz si orzoaica avem o singura aplicare, de 50 – 70 kg N, pentru a evita caderea plantelor spre maturitate.

La stadiul de 2 – 3 internodii se recomanda un consum maxim de 40 – 70 kg N, in functie de precipitatii si de nivelul de dezvoltare a culturii, cu un rol important in dezvoltarea masei foliare si a elementelor de productie (are loc diferentierea marimii spicului).

La stadiul de burduf pana la inspicare, se recomanda 25 – 30 kg N, pentru sporirea calitatii productiei (cresterea nivelului de proteina si a glutenului). Odata cu tratamentele fito-sanitare se aplica ingrasaminte foliare chimice cu macro si microelemente, iar daca se instaleaza seceta sunt suficiente cele pe baza de molecule organice, ceea ce subliniaza importanta agronomica a fertilizarilor foliare.

3. Samanta si semanatul

Norma de samanta pentru soiurile straine este de 160 – 180 kg/ha, cu 300 – 330 bg/mp. Pe terenurile prost pregatite sau semanate cu intarziere, norma este de 200 – 220 kg/ha. Pentru soiurile autohtone, norma de samanta este de 250 – 280 kg/ha, pana la 300 – 330 kg/ha. Pentru hibrizi se vor utiliza 70 – 80 kg/ha, ceea ce inseamna 100 – 120 bg/mp, putandu-se realiza 8 – 10 frati fertili. La orzoaica si la graul de primavara se vor utiliza 180 – 200 kg/ha, cu 400 – 450 bg/mp.

Epoca de semanat

La orz si orzoaica de toamna, perioada propice pentru semanat este 2 – 7 octombrie; deoarece toamnele devin tot mai lungi, trebuie sa reducem riscul expunerii la atacul afidelor, insecte vectoare pentru virusi (obligativitatea tratarii semintei cu insecticide sistemice: imidacloprid, cipermetrin).

La grau, perioada optima este 1 – 10 octombrie, semanatul intarziat, respectiv dupa 1 – 3 noiembrie fiecare zi de intarziere scade productia cu 100 – 150 kg/ha. Pentru hibrizi, perioada optima este data de 5 octombrie, pentru a le oferi timpul necesar pentru infratire. In formele de primavara, urgenta 1 este perioada cuprinsa intre 25 februarie – 10 martie.

Importanta tratarii semintei la cereale paioase cu insecticid: este obligatorie, daca practicam monocultura.

In toamnele lungi se produce atacul afidelor (virozare), boli ce produc piticirea si ingalbenirea, si care nu pot fi combatute. Pierderile pot fi masive: 500 – 600 kg/ha, iar in cele mai grave cazuri chiar 2000 kg/ha.

Lucrari de ingrijire

La descaltare (dupa inghet – dezghet repetat), se recomanda tavalugirea pentru reasezarea solului la nivelul nodului de infratire. Dupa precipitatii abundente urmate de soare si vant, pamantul se taseaza, ceea ce inseamna ca este necesara o lucrare de afanare pentru a stimula continuarea infratirii in primavara si o dezvoltare egala a fratilor. Nu in ultimul rand este necesara eliminarea stagnarilor de apa de pe parcela.

4. Combaterea buruienilor

Intre buruienile monocotiledonate amintim: iarba vantului, ovasciorul, obsiga, coada vulpii, firuta si lolium. Aceste buruieni vor fi combatute cu erbicide specifice; daca avem o rasarire completa a buruienilor, erbicidarea se executa toamna, daca nu, operatiunea se executa primavara devreme, cand se pot adauga si substante ce combat buruienile cu frunza lata. Epoca de erbicidare a monocotiledonatelor este pana la infratirea acestora, dupa care se combat mai greu sau devin imposibil de combatut. Substante active folosite pentru combaterea lor: iodosulfuron metil, pinoxaden, propoxicarbazon).

Intre buruienile-problema dicotiledonate amintim coada calului si lipicioasa, care se combat cu erbicide specifice (substanta activa fluroxypyr). Se pot utiliza erbicide hormonale (ex. Dicamba 2, 4D), ce urmeaza sa fie aplicate primavara devreme, pana la aparitia primului internod, sau sulfonil ureice, ce se aplica pana la frunza stindard. Cel mai indicat este sa fie aplicate cat mai devreme, pentru ca buruienile sa nu concureze cultura, in ce priveste apa, hrana si lumina.

Combaterea caderii

La soiurile cu talie mai inalta, in anii ploiosi, dupa premergatoare bune si dupa folosirea de cantitati ceva mai mari de azot devine necesara aplicarea unui regulator de crestere (substanta activa clormequat clorura, trinexapac-p-etil, mepiquat clorura), primavara cat mai devreme. Odata cu Tratamentul 1, se practica erbicidarea si aplicarea ingrasamintelor foliare: niciodata concentratia solutiei in suma substantlor active sa nu depaseasca 1,2 – 1,5 %).

5. Tratamente fitosanitare

Produsele care se pot utiliza nu sunt eradicative, nu scapa complet planta de boala, ci realizeaza doar  preventia (nu lasa planta de cultura sa se imbolnaveasca), au un efect curativ (trateaza infectia), dar nu inlatura total posibilitatea de imbolnavire ulterioara. Este necesara repetarea tratamentelor, fiind necesare chiar doua tratamente in anii normali, un al treilea tratament devenind obligatoriu in anii ploiosi.

Particularitati climatice

In ultimii ani am avut toamne foarte lungi, ierni mai blande, asa ca majoritatea sporilor raman viabili pana la 22 – 23°C. Cum avem infectie inca din toamna, exista situatii cand avem nevoie chiar de un tratament fungicid pana la intrarea in iarna. Infectiile de toamna sunt ruginile, patarea bruna, sfasierea frunzelor si fainarea.

Tratamentul 1 trebuie inceput primavara, din luna martie, cand se stabilizeaza temperaturile.

T1 este obligatoriu pana la aparitia celui de-al doilea internod si inseamna erbicidare, aplicarea de regulator de crestere si ingrasaminte foliare – produse combinate (cu 2, 3 substante active, din care una cu efect strict pe fainare).

T2 este obligatoriu de la faza de burduf pana la inspicare. Se vor utiliza produse ce contin triazoli si strobilurine combinate cu ingrasaminte foliare si un insecticid de contact si ingestie pentru a combate gandacul balos, mustele cerealelor si viermele paiului.

T3 devine obligatoriu in anii ploiosi, cand probabilitatea de infectie este foarte mare, umezeala fiind un factor favorizant pentru majoritatea bolilor (cea mai periculoasa fiind fuzarioza spicelor; substanta activa clorotalonil, protioconazol, metconazol, bromuconazol). T3 se face de la inspicarea completa a lanurilor pana cand incepe infloritul. Daca este cazul, se adauga un insecticid sistemic pentru combaterea plosnitelor si tripsilor.Cea mai indicata este aplicarea unui ingrasamant foliar pe baza de molecule organice si stimulatori vegetali de crestere, pentru ca elimina stresul de la seceta si arsita si reduce producerea de etilena, impiedicand imbatranirea.