Scurta Introducere in Entomologia Agricola

Scurta Introducere in Entomologia Agricola

Protecția plantelor de cultură întrunește conceptul dezvoltării în decursul timpului a trei mari tehnologii de combatere:

• A buruienilor: în urma cunoașterii plantelor, a dezvoltării botanicii și a fiziologiei plantelor.
• A agenților patogeni, prin dezvoltarea fitopatologiei.
• A dăunătorilor, prin dezvoltarea entomologiei agricole.

În contextul zilelor noastre, nu se pot obține rezultate competitive prin producții mari și de calitate fără a se ține cont de protecția plantelor, atât preventiv cât și curativ. Pe plan mondial, media pierderilor cauzate de factorii mai sus menționați se ridică la un procent uriaș, de aproximativ 35 – 38% din potențialul productiv al soiurilor și hibrizilor existenți. Aceste cifre variază în funcție de condițiile pedo-climatice, nivelul agriculturii practicate, dar și de dotările de care dispun fermierii.

În țara noastră, după unele statistici se apreciază că pierderile cauzate de principalii factori se împart astfel:

• Buruieni – 10%
• Agenți fitopatogeni – 10%
• Dăunători – 22%

Procentul de dăunare dublu al dăunătorilor față de ceilalți factori de dăunare se menține și pe plan mondial. Pentru a înțelege rolul entomologiei în rându științelor agricole trebuie să menționăm că, pe plan mondial, se cunosc până în zilele noastre peste un milion de insecte.

Cuvântul entomologie provine din termenii grecești entonomus, care înseamnă segmentat și logos, care se traduce prin știință sau învățătură. Așadar, entomologia este știința care se ocupă cu studiul animalelor care au corpul segmentat (artopodele).

În anii 1761 (Lamark), 1817 (Leach) și 1832 (Latreille) definitivează disciplina entomologiei ca fiind știința care se ocupă cu studiul hexapodelor (a insectelor cu șase picioare). În sensul larg al cuvântului, pe lângă insecte, entomologia studiază specii fitofage de nematode, acarieni, moluște, păsări și rozătoare, atât dăunătoare agriculturii cât și folositoare, devenind un fel de „zoologie agricolă”.

Ca știință, „zoologia agricolă” își are rădăcinile în antichitate. De la babilonieni, egipteni și asirieni au rămas urme ale pagubelor produse de lăcuste și gărgărițe. În Biblie, cartea Ieșirii sau Exodului face referire la insectele dăunătoare (lăcuste, greieri, molii, iar Aristotel (384 – 322 î.d.C.) scrie lucrarea Historia Animalium, în care face o primă clasificare a 500 de specii, dintre care 47 de genuri de insecte. De la Plinius cel Bătrân se păstrează înscrisuri privind unele măsuri de combatere a insectelor dăunătoare.

În decursul timpurilor, odată cu descoperirea aparatelor de mărit (microscopul) încep a se pune bazele sistematizării, morfologiei și anatomiei insectelor.

În epoca modernă, iluștri cercetători au publicat o serie de lucrări monumentale care au stat la baza dezvoltării entomologiei. Între acestea amintim: Sibyle de Marian, Metamorfoza insectelor, Reaumur, Istoria Naturală și Anatomia Insectelor, Bonnet descoperă partenogeneza afidelor, Linne scrie lucrarea Systema Naturae, iar capitolul Noxia Insectorum este destinat în întregime insectelor dăunătoare.

Un moment crucial în dezvoltarea entomologiei agricole a fost apariția filoxerei la cultura viței de vie, care a condus la o intensificare a cercetărilor în diferite țări: Westwood (Anglia), Cornu (Franța), Balbiani (Italia), Handlirsch (Germania), Vasiliev, Porcincki, Rimski – Korsakov (rusia), etc., reprezintă nume grele de savanți care au adus contribuții însemnate la dezvoltarea acestei științe.

Cercetări însemnate au fost făcute și în țara noastră, aducând contribuții mari la cunoașterea morfologică, dezvoltarea biologică și combaterea dăunătorilor. Astfel, în 1900, G. N. Nicoleanu scrie monografia Lupta împotriva filoxerei în România, iar în 1909 apare primul manual de entomologie agricolă sub denumirea Insectele vătămătoare din România și mijloacele de combatere a lor, scris de M. W. Knechtel și W. C. Knechtel. Aceștia au fost urmați și de alți mari cercetători români: N. Leon, I. Borcea, St. Zottu, A. Caranja, F. Salay, G. Fințescu și mulți alții.

Prima unitate cu specific entomologic a apărut după anii 1929 când, în cadrul Institutului de Cercetări Agronomice din România se creează Stațiunea de Entomologie, urmând ca în anul 1945 să se transforme în Secția de Zoologie Agricolă. Această secție a fost condusă de doi mari cercetători în domeniu: W. K. Cnectel (1884 – 1967) și C. Manolache (1906 – 1977), și care prin activitatea lor au pus bazele Entomologiei Aplicate.

În 1962 se formează Institutul Central de Cercetări Agricole, care, din anul 1967 se transformă în Institutul de Cercetări Pentru Protecția Plantelor București, cu sarcina de a dezvolta și coordona cercetările din acest domeniu din rețeaua agriculturii românești.

Sub conceptul de agricultură modernă, având la bază dezvoltarea culturilor intensive și super intensive, protecția plantelor prin intermediul disciplinei entomologice a cunoscut o mare dezvoltare, înregistrând progres după progres în domeniile prevenției, a combaterii chimice și biologice, dar mai ales a combaterii integrate.

În țările cu agricultură avansată, din totalul specialiștilor în agricultură, 20 – 33% din totalul cercetătorilor lucrează în cercetarea vegetală. La aceștia se mai adaugă un număr la fel de mare de biologi, chimiști, care dezvoltă cercetări înb domeniul fitofarmaciei din laboratoarele marilor uzine chimice în domeniul pesticidelor.

Cu toate realizările obținute în combaterea integrată în lupta cu dăunătorii, predomină utilizarea pesticidelor polivalente, fără a se ține seama de efectele nefaste produse florei și faunei din agro-ecosisteme, dar mai ales asupra mediului înconjurător prin poluarea atmosferei, solului și apelor.

Din cele arătate mai sus credem cu tărie că specialiștii din domeniul agricol, conducătorii de unități, fermierii vor încerca să-și aprofundeze cunoștințele acumulate în decursul anilor în domeniul entomologiei agricole, dar și a celor de protecție a plantelor prin folosirea rațională a produselor fotosanitare. Dorim să lăsăm urmașilor noștri un mediu curat și sănătos.