Omenirea a epuizat deja resursele planetei pentru anul 2019

Omenirea a epuizat deja resursele planetei pentru anul 2019

Începând de luni, 29 iulie 2019, omenirea trăiește „pe credit” pentru că a consumat deja toate resursele naturale pe care le are planeta, ceea ce înseamnă cu două luni mai repede decât acum 20 ani, potrivit calculelor făcute de ONG-ul Global Footprint Network.   

Ca în fiecare an, Global Footprint Network, care publică un Atlas în care este prezentată amprenta ecologică a fiecărei țări, calculează și prezintă „Ziua Depășirii”, care marchează ziua din an în care omenirea a epuizat resursele regenerabile ale planetei. La scară planetară, aceasta se traduce prin faptul că am pescuit mai mulți pești, am tăiat mai mulți copaci și am cultivat mai mult pământ decât ne poate oferi natura în cursul unui an. Cât despre emisiile de gaze cu efect de seră, aceastea sunt mult mai mari față de cât pot absorbi oceanele și pădurile noastre. Altfel spus, începând de azi, omenirea trăește pe credit pentru tot restul anului, fapt ce va avea consecințe pentru generațiile următoare.

Acum un an, în data de 1 august 2018, omenirea consumase deja ansamblul resurselor pe care natura le poate reînnoi în cursul unui an și a trăit „pe credit” timp de cinci luni, potrivit ONG-ului Global Footprint Network, care subliniază de câțiva ani că această dată se întâmplă din ce în ce mai repede. „1 august este data la care am utilizat deja copacii, apa, solurile fertile și peștii pe care Pământul îi furnizează într-un an pentru alimentație, locuință și deplasare, și am emis mai mult carbon decât pot absobri oceanele și pădurile”, se arată într-un comunicat publicat de WWF.  

Anul acesta, „Ziua Depășirii” a venit mai repede față de anul trecut, această dată fiind cea mai precoce înregistrată vreodată de la primele calcule realizate la începutul anilor 1970, când data fixată a fost cea de 29 decembrie. În anul 2017, această dată a fost declarată pentru 2 august. Mișcarea s-a accelerat din cauza supraconsumului și a risipei de alimente, în lume cca. o treime din alimente sunt aruncate la gunoi. În 1999, această zi a fost calculată pe 29 septembrie, adică două luni mai târziu față de anul în curs! Azi, am avea nevoie de 1,8 planete Pământ ca să ținem ritmul cu consumul de resurse. La scară planetară, apar însă diferențe notabile: dacă Indonezia își consumă toate reusursele după 342 zile, Qatar ajunge la „Ziua Depășirii” după numai 42 zile scurse din an! Dacă am face toți un efort în scopul reducerii amprentei ecologice, am putea amâna cu câte cinci zile pe an „Ziua Depășirii”, și am ajunge la un echilibru în anul 2050.

„Omenirea utilizează azi resursele ecologice de 1,75 ori mai repede în comparație cu capacitatea de regenerare a ecosistemelor”, subliniază ONG-ul într-un comunicat de presă. Consumăm capitalul natural al planetei, reducându-i capacitatea de regenerare”, mai avertizează același ONG. „Dacă omenirea ar avea un consum în ritmul americanilor, am avea nevoie de echivalentul a 5 planete”, mai notează Global Footprint Network.

Pe site-ul său, WWF, asociată cu Global Footprint Network, explică modalitatea în care am putea amâna progresiv Ziua Depășirii până în data de 31 decembrie prin diminuarea emisiilor de CO₂ și punerea în practică a unor politici ambițioase în materie de risipă de alimente și prin înlocuirea cărnii și a peștelui cu proteine vegetale, precum și prin veto-ul dat unor acorduri comerciale „climaticide” cum este CETA (Comprehensive Economic and Trade Agreement) și Mercosur (Mercado Común del Sur). „Principala pârghie de acțiune este așadar reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, care reprezintă 60% din amprenta noastră ecologică mondială”, anunță WWF. „Dacă reducem emisiile de CO₂ cu 50%, am putea câștiga 93 zile în fiecare an, ceea ce înseamnă să amânăm Ziua Depășirii până în luna octombrie.

Acum, trebuie spus că aceste date sunt contrazise de anumite voci din domeniul statisticii. De exemplu, statisticianul danez Bjørn Lomborg este de părere că CO₂ este deșeul principal luat în considerare de acest indicator. Ori, Global Footprint Network calculează în suprafețe de împăduriri necesare pentru eliminarea surplusului de emisii de CO₂ care nu sunt absorbite de oceane. Dacă măsurile se fac după acest parametru, apare concluzia că ar fi necesare mai multe planete pentru a acoperi totalitatea necesităților de resurse naturale. Problema apare atunci când sunt utilizate alte mijloace în afară de împăduriri în scopul reducerii emisiilor de CO_2, fapt ce duce la o amprentă ecologică diferită. Astfel, dacă optăm pentru energia eoliană și panourile solare, vom avea nevoie de numai 30 m², ca să eliminăm o tonă de CO₂ emis. Este de 70 ori mai puțin decât 2.000 m² de împăduriri făcute după calculele celor de la Global Footprint Network.

Un alt aspect contradictoriu este însuși capitalul de mediu – biocapacitatea – care poate să crească, fapt de care cei de la ONG-ul Global Footprint Network nu par să țină cont. Cel mai bun exemplu este agricultura, în care creșterea randamentelor culturilor duce la creșterea biocapacității. De exemplu, suprafața agricolă utilizată pentru culturile cele mai importante, cele de cereale, a rămas relativ constantă din anul 1961 încoace, în timp ce randamanetul pe hectar s-a dublat. Ori, nimic nu duce către afirmația că această creștere ar fi ajuns la final. Așadar, potrivit calculelor danezului Bjørn Lomborg, o planetă este mai mult decât suficientă pentru omenire!